de departe...

Primele zile aici au fost ciudate. Un timp lung care s-a scurs incet si intens. N-am realizat nici cat a trecut , nici cat de repede am ajuns dintr-un colt al lumii in altul. E ca si cand viata e data pe repede , iar daca te opresti, scenariul se schimba dramatic.
Cam multe reguli pentru o prima saptamana de acomodare, putine ore de somn, multe informatii, cuvinte politicoase si seci, zambete ireale, un teatru continuu care uneori nu-mi place.

O prima saptamana repetitiva, de-a lungul a 8 luni, intotdeauna altfel, mereu la fel. Nu stii cine sunt cei carora le zambesti, care iti spun multumesc, care iti strang mana prieteneste, care, uneori te imbratiseaza sau iti lasa o privire drept amintire, care te bucura sau te cearta...De cele mai multe ori,nu ii mai vezi niciodata. Ramane frantura aceea de moment pe care camera a capturat-o...
Din verva saloanelor, tarziu in noapte nu-ti ramane decat o camaruta mica care ti-a strans trairile ultimilor luni...
Din patul meu de acasa ,inainte de culcare pot vedea stelele. Mi-am "desenat" o fereastra aici, iar dincolo de ea cerul e mereu instelat.
Uneori, tot pe fereastra ma vad alergand cu Maimuta pe drumuri atat de dragi.Mai mult de atat, sunt gandurile care nu se spun, cuvintele care nu se scriu...

Se aud cantece soptite...De undeva miroase a scortisoara. Un domn cu papion colorat trece fredonand ceva;o fetita in rosu alearga gonita de fratele ei; pahare ciocnind, cuvinte straine; in mijlocul galeriei, o femeie isi sprijina capul de o coloana de lemn.Plange. Pe fata ii poti zari urme de zgarieturi sangerande. N-ai fi crezut ca asta se poate intampla aici...In fata mea, un cuplu danseaza tango...
E Craciunul...

Inchideti ochii si strangeti inima cu tot ce aveti mai drag...

Pink Floyd - Wish You Were Here

Asculta mai multe audio diverse